Autor Mircea Deac Este nudul un element imoral ? Da, răspunde Tonitza, în măsura în care adevărul gol poate fi imoral. Tot el susţine „cine se lasă cucerit in faţa unui nud de voluptatea cărnii şi nu de voluptatea de picta – rateaza“. Noi spunem că autorul i-a inclus în album pe pictorii care nu au ratat – cartea este un omagiu adus eternului feminin, o istorie concentrată a nudului, plecând de la reprezentările trupului dezgolit din arta bisericească şi până la arta contemporană. In România momentul apariţiei şi aprecierii nudului în pictura laică se datorează înfiinţării şcolii de arte frumoase în 1864 şi directorului său, Th. Aman, iar de atunci în lucrările tuturor pictorilor există cel puţin o lucrare care să conţină un nud feminin. Autorul ne ajută să înţelegem cum a fost privit acest gen special de-a lungul evoluţiei picturii – pentru multi unul extravagant sau tabu chiar şi în zilele noastre. Vedem femeia de fiecare dată altfel, prin ochii celui care îi conturează pe pânză trupul gol. Femeia – mama, femeia – zeiţa, sau femeia, pur şi simplu ca reprezentant al sexului frumos. Nudul a fost interzis, lăudat, criticat… a şocat şi probabil va continua să şocheze. Răsfoind paginile albumului descoperim armonie, senzualitate, rafinament, candoare, simplitate, ataşament, pasiune - forme lascive, zambete seducătoare: într-un cuvânt, femei. Cititorii s-ar putea întreba de ce cartea este dedicată exclusiv nudului feminin. Răspunsul ar putea fi unul părtinitor, plecând de la afirmaţia unui critic de artă american, care, la sfârşitul anilor 70, la o expoziţie de nuduri masculine, afirma:  „Femeile nude par să fie în starea lor naturală; bărbaţii, nu se ştie de ce, par pur şi simplu dezbrăcaţi." Lăsăm această afirmaţie şi albumul la aprecierea dvs. – parerile dvs., aprobatoare sau critice, vor fi cele care îi vor da viaţă. Noi avem doar bucuria de a putea readuce in discuţie un subiect pe cât de controversat, pe atât de incitant şi de interesant în acelaşi timp. Lectură plăcută!