ISBN 978-973-567-651-3, 200 x 220 mm, 156 pagini

După albumul „Pictori romani uitaţi”, deosebit de important pentru „faţa nevăzută” a artei plastice romaneşti, scriitorul Tudor Octavian, un pasionat al recuperării istoriei şi al repunerii in drepturi a unor nume uitate, aduce in faţa cititorului o nouă descoperire: un nume de o rezonanţă istorică şi un destin artistic ieşit din comun – Ottilia Michail Oteteleşanu. Separată de confraţii plasticieni prin condiţia de artist al Curţii, pe de o parte, dar şi prin specializarea rară a tehnicii emailului, pe de altă parte, marginalizată de către partid in anii comunismului, numele pictoriţei, cel puţin din 1945 pană azi, n-a avut nicio circulaţie in lumea artiştilor şi a cunoscătorilor, existenţa şi creaţia ei desfăşurandu-se, practic, intr-un anonimat deplin. Un anonimat deplin şi nedrept, aşa cum o dovedeşte colecţia masivă de peste o sută de lucrări, constand in gravuri, desene, tablouri in ulei, acuarele şi emailuri, salvate de urmasi de la risipire, impreună cu documentele de familie. Albumul pe care vi-l propunem reproduce o parte din aceste lucrări şi schiţează povestea unei mari valori pierdute in jocul crud al istoriei. Astfel, se dovedeşte a fi, mai mult decat un act cultural de revalorificare, un indemn adresat cititorului de a revizita trecutul, de a nu uita.

An Artist of the Royal Family – Ottilia Michail-Oteteleșanu

After publishing the album ‘’Forgotten Romanian painters’’, especially important for the ”unseen face“ of the Romanian plastic art, Tudor Octavian, passionate about recovering history and reconsidering ignored names, offers the reader a new discovery: a name historically renowned and an extraordinary artistic destiny – Ottilia Michail-Oteteleșanu. Somehow secluded from her fellows by being the artist of the Royal Family and because she was an artisan in enamel, pushed aside by the communist party, her name remained unknown even for other artists and connoisseurs, at least since 1945 and until today, her existence and her work evolving completely unknown. A true and unfair anonymity, countered by the large collection of over 100 works – engravings, drawings, oil paintings, aquarelles and enamels, all saved by her descendants from being shattered, along family documents. The album displays some of these works and tells the story of a great value, lost in the cruel game of history. Thus it proves to be not only a cultural act of reappraisal but a counsel for the reader to revisit the past and not to forget.

Un artiste de la Maison royale – Ottilia Michail-Oteteleşanu

Après l’album « Peintres roumains oubliés », ayant une importance spéciale pour « le côté invisible » de l’art plastique roumain, l’écrivain Tudor Octavian, passionné de récupérer l’histoire et de remettre en droits certains noms oubliés, offre aux lecteurs une nouvelle découverte : un nom à résonance historique et un destin artistique hors du commun – Ottilia Michail-Oteteleşanu. Séparée de ses confrères par la condition d’artiste de la Cour, d’un côté, et par sa rare spécialisation dans la technique de l’émail, de l’autre côté, marginalisée pendant l’époque communiste, le nom de cette femme peintre n’a pas eu d’écho, au moins depuis 1945 jusqu’à nos jours, dans le monde des artistes et des connaisseurs ; son existence et sa création se sont ainsi déroulées dans un total anonymat. Un anonymat injuste, tel que le prouve l’importante collection qui comprend plus de cent œuvres – gravures, dessins, tableaux en huile, aquarelles et émaux – sauvées, ainsi que les documents de famille, de la disparition par ses héritiers. L’album qu’on propose reproduit une partie de ces œuvres et trace l’histoire d’une grande valeur perdue dans le jeu cruel de l’histoire. Il s’avère ainsi plus qu’un acte culturel de revalorisation, c’est exhortation adressée au lecteur de revisiter le passé, de ne pas l’oublier.

ISBN: 978-973-567-791-6, format 240 x 265 mm, 160 de pagini

Cartea ar putea avea la prima vedere pretenția unei cercetări critice a picturii noastre laice din secolele al  XIX-lea și al XX-lea. Nu este așa. De fapt, reprezintă o cugetare asupra nașterii și structurării sale in relație cu arta Europei Occidentale, umbland la cauze, consecințe, intrebări, explicații, și nu la biografii  sau superlative.
Tema Carului cu boi, prezentă și in titlu, cu amprenta sa  grigoresciană inconfundabilă și inimitabilă, a lăsat urme adanci in memoria colectivă, astfel că nu greșim dacă o considerăm cel dintai și cel mai durabil simțămant de referință din istoria picturii romanești.
Iată cateva subtitluri care, cu siguranță, vă vor trezi interesul: DE CE?, Reprezentativ, semnificativ, valoros, icoană culturală, Patrimoniul, Genuri agreate, genuri puțin frecventate, subiecte naționale, Peisagiul romanesc, Nudul , Portretul, Amatorul de artă.
Tablourile reproduse in album au fost create și, in parte, expuse pană in anul 1947 (cu excepția catorva "realist-bolșevice" din perioada 1948-1960). Autorul mărturisește că de aici mai departe, selecția ar fi trebuit să ilustreze, de la artist la artist, mai puțin creația liberă, aflată sub imperativele personalității și ale nevoii firești de originalitate, și mai mult tulburările eterogene ale breslei (ideologice, administrative, dar și conformismele, manierismele sau soluțiile stramtorate ale conștiinței intr-un cadru cultural plin de constrangeri și deturnat de la țel).

The Oxcart. Romanian Painting 1800-2000

At first sight, the book could claim to be a critical research of our XIXth- and XXth-century secular painting. It’s not the case. It is actually a reflection on its birth and framework, related to the Western Europe art, going into reasons, results, questions, explanations, not into biographies or superlatives.
The theme of The Oxcart, also present in the title and bearing Grigorescu’s unmistakable and matchless mark, imprinted deeply in the collective memory, so it is not wrong of us to consider it as the first and most lasting basic feeling in the history of Romanian painting.
Here are some subtitles that will certainly arouse your interest: WHY?, Representative, significant, valuable, cultural icon, Patrimony, Accepted genres, rare genres, national themes, The Romanian landscape, The nude, The portrait, The art lover.
The paintings reproduced in the album were made and partly exhibited until 1947 (except for some “realistic-Bolshevik” from 1948-1960). The author confesses that further on, the selection should have illustrated, depending on the artist, less the free creation subject to the imperatives of the personality and to the natural need for originality, and more the heterogeneouos troubles of the craft (ideological, administrative, but also the conformisms, mannerisms or the compelling solutions of conscience, within a cultural frame full of constraints and diverted from its aim).