Iată o dezvoltare explicativă a dilemei relevate de titlu: jurisdicţia constituţională îndeplineşte o funcţie politică sau reprezintă o variantă de estompare juridică a trăsăturilor accentuate ale politicului?

În lucrare, se face distincţia între două tipuri de control al constituţionalităţii legilor. Cu acest prilej este evidenţiată  experienţa românească în materie, care a  promovat modelul american al controlului de constituţionalitate difuz şi care a fost împărtăşită de instanţele româneşti încă din anul 1912. În 1991 a avut câştig de cauză modelul european al controlului de constituţionalitate, model bazat pe o instituţie naţională, aptă să  controleze constituţionalitatea legilor în mod centralizat  şi a altor raporturi dintre autorităţile statale.
La baza acestui control a stat întotdeauna legitimitatea sa. Cum este posibil ca un organism format din reprezentanţi ai Preşedintelui României, ai Camerei Deputaţilor şi Senatului să înfrângă deciziile parlamentare şi să anuleze punerea în aplicare a hotărârilor decise de aceste organisme? Răspunsul la această întrebare se regăseşte în carte şi are ca obiect legitimarea Curţii Constituţionale în trendul mondial şi mai ales în virtutea faptului că la ora actuală Curtea Constituţională a României deţine Preşedinţia Curţilor Constituţionale Europene şi este membră a Curţilor Constituţionale Francofone.
Legiferarea unor noi atribuţii ale Curţii Constituţionale, mai ales în conexiune cu modificarea unor texte din Legea fundamentală (şi, uneori, o contradictorialitate între acestea), inducerea unui eventual blocaj în activitatea Parlamentului, prezentarea atribuţiilor Curţii Constituţionale, aşa cum sunt ele reglementate de Constituţie, şi exemplificarea  speţelor de interes pentru materia respectivă, toate acestea sunt comentate spre informarea cititorilor şi clarificarea unor aspecte poate mai puţin evidente.

Format 170 x 240 mm, 152 pagini, data aparitiei ianuarie 2011, ISBN 978-973-567-738-1